Moartea plange in noi

Tony Tecuceanu...( in poza aia denumita de cineva sugestiv "aaccident"), care parca ne intreaba: "Cand ma-ntorc? Nu e vina mea, am ramas inchis aici..."in toate ziarele online .
Stirea apare ca o bomba cate te loveste in moalele capului, lasandu-te naucit: cum, si pe el? Sa-mi fac vaccinu', sa nu?

... si iar imi amintesc de "Mare e moartea, /Peste masura,/ Suntem ai ei cu rasul in gura"...


(Sigur, ca daca aveti chef sa pastrati multe minute de reculegere si sa nu discutam( ceea ce anticipez ca se va intampla) e ok.)

nu putem privi cu aceeasi comoda detasare moartea unei vedete la mare distanta, sau celebritati sau personalitati, oricat de indragita, asa cum ne ingrozeste si ne intristeaza moartea unei persoane apropiate. n-am dormit de doua zile si doua nopti decat vreo doua ore. mirosul ei, care imi aminteste de copilarie, de spitalele in care si-a petrecut jumatate din viata ei sisifica, un miros dulceag de moarte, care imi trezeste instincte mai profunde si mai ciudate decat cele materne, sau decat ar trebui sa fie de fapt, cele filiale. nu mai vb, nu mai bea nici apa, abia gafaie. te iubesc, mama, iarta-ma , mama. acum esti fetita mea...
nu mi-am cunoscut mama biologica, de fapt am un mare dispret pentru ea, o detasare si o pasivitate care imi usureaza sarcina si legaturile cu arborele meu genealogic, oricat de frunzarit sau uscat ar fi el.
traditiile si obiceiurile romanesti de inmormantare iti taie sufletul ca in carne vie. femeile...sunt superficiale si rele in astfel de momente, de un egoism si o lasitate, de o vulgaritate care te face sa te simti mica, pierduta, intr-o lume... mare, seaca, goala, fara viata...probabil ca barbatii sufera mai demn, mai profund...ce viata chinuita a avut! si nici eu n-am fost prea fericita, n-am facut-o prea fericita.
ce usor e sa te descarci in fata unui ecran gol, cu litere si semne, in fata unui necunoscut. cunoscutii...trivializeaza tot. marea rusine a destainuirilor e umbrita si de ipocrizie, si de acuze, si de sfaturi...nici nu ma gandesc la ce urmeaza.
trebuie sa fiu buna, activa, curajoasa si atat.

ingrozitoare traditii si obiceiuri sunt de inmormantari.bocitoarele cred ca au innebunit multe firi sensibile.dar ritualul e frumos, la slujba ma refer. sunt damnata.

Goya( Hasta la muerte), Bill Viola( dupa Giotto), Rebrandt( Trei cruci), Pere Borrell del Caso( Trompe l'oeil)



https://2img.net/r/ihimizer/g/287607346bb9ed94ddb.jpg/

Sincere condoleante, Marlene.

Multumesc mult...

Draga Marlene, imi pare rau daca ai necazuri. Stiu ca sunt o necunoscuta care uneori te enerveaza pe net, de la cateva sute de kilometri departare de tine, dar daca tot e mai usor sa te descarci in fata unui ecran, sper sa te intareasca un mesaj de bine venit tot de pe ecran. Iti trimit un gand bun, cu toata simpatia. Mult curaj!

Multumesc, esti draguta. Si tie numai urari de bine, stiu ca ma intelegi ca ti-ai pierdut tatal, cel mai rau e cand ti-e dor... Ai grija de tine.